Aveam de ales intre "19 saptamani" si "133 zile". Cred ca suna mai bine "La 19 saptamani", plus ca sunt oarecum in trend - ultima aparitie mai serioasa a fost intitulata "Prima saptamana".
Nici nu stiu de unde sa incep. Propun sa incep cu o poza mai recenta si cateva detalii legate de sarbatorile ce tocmai au trecut si apoi sa va povestesc mai din urma.
Pe scurt sarbatorile ce tocmai au trecut:
- de Craciun ne-am dus la bunicii din Onesti si strabunici din zonele limitrofe, care nu ma vazusera niciodata. A fost foarte placut, dar obositor pentru toata lumea. Oricum a meritat si avand in vedere ca strabunicii se apropie sau au depasit deja bine 80 ani sansele ca ei sa vina sa ma viziteze in Bucuresti erau destul de reduse. Cert e ca m-au alintat toti si m-au pupat si totul a fost frumos;
Am inceput cu strabunica Mariana, care era singurica pentru ca strabunicul, saracul, era la Bucuresti, in spital, cu o fractura de col femural... o poveste trista, dar acum e mai bine si dupa o operatie reusita a inceput incetisor sa se refaca, insa tin sa precizez ca tati era absolut oripilat de ce a vazut in Spitalul Militar - gandaci (mai multe natii), jeg, lipsa de interes, paturi invechite si ruginite... mai rau probabil decat in puscarie - subiectul asta ar trebui tratat mai in detaliu.
Apoi ne-am dus la strabunicii "de la tara" (asa ne place noua sa le spunem - niste oameni tare buni la suflet si foarte muncitori). Ne-au asteptat cu mancare buna si cu bratele deschise.
Ultimii, dar nu cei din urma pe care i-am vizitat au fost strabunicii din TCR (un cartier din Onesti). Strabunicul este unul dintre cei mai buni, sensibili si draguti oameni pe care i-am cunoscut. Ma bucur ca am apucat sa-i vad si pe ei.
- revelionul l-am facut la bunicii din Bucuresti, de fapt de la Moara Vlasiei, impreuna cu alti 3 copilasi si parintii lor; despre copilasi si ce prieteni mi-am facut va spun eu mai incolo. Mie una mi-a placut revelionul. Am dansat cu mami si cu tati, mi s-au facut poze, am ras. Pentru "cei mari" a fost doooooaaar un pic obositor sa stea dupa 4 copii dupa cum urmeaza: Darius (sau Dosica, cum i se mai spune) - finutul meu mic de 1 luna, eu de 4 luni, Erica de 1 an si Cristi, verisorul meu de aproape 2 ani. Sa spunem ca pentru toata lumea a fost ceva original si pe la 2 noaptea se dormea in front. :)
Revenind la retrospectiva noastra pentru ultimele luni de absenta, va voi povesti cateva lucruri scurt si probabil fara prea multa noima, dupa care voi lasa imaginile sa vorbeasca pentru mine. Imediat dupa prima saptamana, mami a avut ceva complicatii si a stat prin spital un pic. Ne-a dat ceva emotii, dar si-a revenit relativ repede. Eu m-am obisnuit repede cu biberonul, iar acum, de mai bine de 1 luna, lapte doar la biberon si incet-incet am inceput si diversificarea..
Un mic istoric al evolutiei mele pana in prezent:
- la 12 zile: 3170 g si 51 cm;
- la 26 zile: 3680 g si 52 cm;
- la 6 saptamani: 4220 g si 53,5 cm;
- la 2 luni: 4470 g si 55 cm;
- la 3 luni: 5320 g si 56 cm;
- la 4 luni: 5940 g si 60 cm.
Prima plimbare ( la 1 sapt si 1 zi) si prima prietena (Ioana):
Cu buni 1:
Cu buni 2:
Ce ma mai toceste tati...:
Aniversarea de 1 luna:
Cateva poze din parc:
Cautand acum prin poze am realizat ca am peste 2000 de poze si peste 4 ore de filmari si imi este practic imposibil sa fac acum o selectie pentru toata perioada asta.
Acestea fiind spuse, inchei pe ziua de azi, odata cu incheierea primei luni din viata, dar cu promisiunea ca in maxim 1 saptamana voi reveni cu noi detalii despre ce s-a intamplat in lunile 2, 3 si 4.
Va las cu o mostra din ce urmeaza:
Acestea fiind spuse, inchei pe ziua de azi, odata cu incheierea primei luni din viata, dar cu promisiunea ca in maxim 1 saptamana voi reveni cu noi detalii despre ce s-a intamplat in lunile 2, 3 si 4.
Va las cu o mostra din ce urmeaza:
