Ariana-Maria Butu

La 19 saptamani...

2010-01-06T19:18:00.025+02:00

Stiu, stiu, titlu mai ciudat decat asta nu aveam cum sa gasesc. Ei bine, n-am avut nicio idee pentru ca, daca ma tineam de treaba, ar fi trebuit ca fiecare postare sa fie atribuita fiecarei saptamani, luni etc.
Aveam de ales intre "19 saptamani" si "133 zile". Cred ca suna mai bine "La 19 saptamani", plus ca sunt oarecum in trend - ultima aparitie mai serioasa a fost intitulata "Prima saptamana".

Nici nu stiu de unde sa incep. Propun sa incep cu o poza mai recenta si cateva detalii legate de sarbatorile ce tocmai au trecut si apoi sa va povestesc mai din urma.

Poza de mai sus mi-a facut-o tati cu 2 zile inainte de revelion. Mai recente nu prea am pentru ca la revelion au facut altii poze (daca se simt, sa le dea din mana-n mana sa ajunga la toata lumea), iar dupa revelion nu mi s-au mai facut poze.

Pe scurt sarbatorile ce tocmai au trecut:

- de Craciun ne-am dus la bunicii din Onesti si strabunici din zonele limitrofe, care nu ma vazusera niciodata. A fost foarte placut, dar obositor pentru toata lumea. Oricum a meritat si avand in vedere ca strabunicii se apropie sau au depasit deja bine 80 ani sansele ca ei sa vina sa ma viziteze in Bucuresti erau destul de reduse. Cert e ca m-au alintat toti si m-au pupat si totul a fost frumos;

Am inceput cu strabunica Mariana, care era singurica pentru ca strabunicul, saracul, era la Bucuresti, in spital, cu o fractura de col femural... o poveste trista, dar acum e mai bine si dupa o operatie reusita a inceput incetisor sa se refaca, insa tin sa precizez ca tati era absolut oripilat de ce a vazut in Spitalul Militar - gandaci (mai multe natii), jeg, lipsa de interes, paturi invechite si ruginite... mai rau probabil decat in puscarie - subiectul asta ar trebui tratat mai in detaliu.

Apoi ne-am dus la strabunicii "de la tara" (asa ne place noua sa le spunem - niste oameni tare buni la suflet si foarte muncitori). Ne-au asteptat cu mancare buna si cu bratele deschise.

Ultimii, dar nu cei din urma pe care i-am vizitat au fost strabunicii din TCR (un cartier din Onesti). Strabunicul este unul dintre cei mai buni, sensibili si draguti oameni pe care i-am cunoscut. Ma bucur ca am apucat sa-i vad si pe ei.

- revelionul l-am facut la bunicii din Bucuresti, de fapt de la Moara Vlasiei, impreuna cu alti 3 copilasi si parintii lor; despre copilasi si ce prieteni mi-am facut va spun eu mai incolo. Mie una mi-a placut revelionul. Am dansat cu mami si cu tati, mi s-au facut poze, am ras. Pentru "cei mari" a fost doooooaaar un pic obositor sa stea dupa 4 copii dupa cum urmeaza: Darius (sau Dosica, cum i se mai spune) - finutul meu mic de 1 luna, eu de 4 luni, Erica de 1 an si Cristi, verisorul meu de aproape 2 ani. Sa spunem ca pentru toata lumea a fost ceva original si pe la 2 noaptea se dormea in front. :)

Revenind la retrospectiva noastra pentru ultimele luni de absenta, va voi povesti cateva lucruri scurt si probabil fara prea multa noima, dupa care voi lasa imaginile sa vorbeasca pentru mine. Imediat dupa prima saptamana, mami a avut ceva complicatii si a stat prin spital un pic. Ne-a dat ceva emotii, dar si-a revenit relativ repede. Eu m-am obisnuit repede cu biberonul, iar acum, de mai bine de 1 luna, lapte doar la biberon si incet-incet am inceput si diversificarea..

Un mic istoric al evolutiei mele pana in prezent:
- la 12 zile: 3170 g si 51 cm;
- la 26 zile: 3680 g si 52 cm;
- la 6 saptamani: 4220 g si 53,5 cm;
- la 2 luni: 4470 g si 55 cm;
- la 3 luni: 5320 g si 56 cm;
- la 4 luni: 5940 g si 60 cm.

Prima plimbare ( la 1 sapt si 1 zi) si prima prietena (Ioana):

Cu buni 1:
Cu buni 2:

Ce ma mai toceste tati...:

Aniversarea de 1 luna:

Cateva poze din parc:

Cautand acum prin poze am realizat ca am peste 2000 de poze si peste 4 ore de filmari si imi este practic imposibil sa fac acum o selectie pentru toata perioada asta.

Acestea fiind spuse, inchei pe ziua de azi, odata cu incheierea primei luni din viata, dar cu promisiunea ca in maxim 1 saptamana voi reveni cu noi detalii despre ce s-a intamplat in lunile 2, 3 si 4.

Va las cu o mostra din ce urmeaza:

La Multi Ani 2010!

2010-01-03T19:13:00.007+02:00

Dragii mei fani, chiar daca nu am mai scris de ceva vreme, am vrut sa va urez si eu un sincer "La multi ani!" si sa va transmit din sufletelul meu de 4 luni ca doresc tuturor ca anul ce tocmai a inceput sa fie mai bun, mai bogat, mai fericit si mai frumos decat cel ce a trecut.

Dupa cum spunea un bun prieten de-al meu de pe la Casa Alba - "Yes, We Can!!!" - adica, exceptand faptul ca in anul de gratie 2009 am aparut eu, 2010 poate, trebuie si va fi cu siguranta un an mult mai bun.

LA MULTI ANI!
Happy New Year!
Buon Compleanno!
Feliz Cumpleaños!
Herzlichen Glückwunsch zum Geburtstag!
С Днем Рождения!

生日快樂

P.S.: stati pe aproape pentru ca in urmatoarele 2-3 zile voi adauga un post nou cu retrospectiva ultimelor 4 luni in care nu am mai fost activa pe Internet si credeti-ma ca o sa aveti ce vedea, auzi, citi si mai ales comenta.

Tot ce pot sa va spun pana atunci este ca sunt foarte bine, grasuna si haioasa si deja destul de activa.

Aaaah, uitasem, si parintii mei va ureaza toate cele... numai bune sa fie!! Multumit, tati?!?... Se baga el...

Prima saptamana

2009-09-03T00:34:00.017+03:00

Uite ca a trecut si prima saptamana din viata mea. Astazi la ora 21:50 am implinit 7 zile. 7 zile minunate, pline de experiente noi si importante, 7 zile in care mi-am fermecat parintii, familia si prietenii, 7 zile in care am simtit secunda cu secunda dragostea oferita si caldura cu care am fost inconjurata.

La Multi Ani, Ariana!

Revenind la blogul nostru, la cererea "publicului", avand in vedere ca nu s-au intamplat lucruri iesite din comun astazi, in afara de mini-aniversare, voi posta cat mai multe poze.

Din seria "Primii ochisori":

Astazi mami m-a scos pe balcon pentru a lua primul contact cu aerul "proaspat" din Bucuresti. Maine, daca sunt cuminte, ma scoate la prima plimbare prin parc.

La un moment dat ceva nu mi-a convenit... cred ca era Sorinel.

Dar mi-a trecut repede.

Mai tarziu m-au apucat bazdacii (asa spun eu la colici). Singurul loc unde ma linistesc este calare pe mami.

Mai tarziu tati a cautat o solutie pentru durerile mele, insa a aflat cu stupoare ca cel mai apreciat medicament impotriva colicilor, Infacol, nu se gaseste in Romania. M-am nascut cumva intr-o tara din Lumea a 3-a?! Oricum, mi-a luat Bonnisan, un alt remediu cunoscut, care pare sa-si fi facut efectul de la inceput. Ramane de vazut cat tine.

Spre finalul zilei am schitat un zambet numai bun de prins pe pelicula... aaah, pe biti... tehnica asta...

Inchei postarea de azi cu doua poze pe care le-a facut tati pe 03.09.2009, ora 01:40. Lui i-a dat cu virgula... Interpretari cineva???

Ziua 7

2009-09-02T09:16:00.007+03:00

Dupa o noapte agitata, uitati-va cat de frumos dorm:

De fapt cam toata ziua a 7-a a fost sub patronajul linistii si a somnului dulce. Aproape precum un ceas elvetian, toata ziua am dormit in reprize de cate 3 ore (plus/minus 15 minute), iar intre pauze papa cat cuprinde; am ajuns sa mananc si 100ml la o masa.

Din cand in cand se mai intampla sa mai si visez, iar atunci fac 'jde mutrite pe minut:

Si cand am avut musafiri tot nani faceam. Urmatoarea poza a fost facuta la cererea lui Johnny, care a ramas mut cand a vazut cat de mititica sunt. Las' ca ma fac eu mare.

Inainte de baita, m-a cantarit tati pentru a vedea daca am recuperat greutatea pe care o pierdusem in primele 2-3 zile. Ei bine, am recuperat 150 g in nici 4 zile, ajungand acum la 2,900 g. Ba chiar mai mult cred pentru ca ultima cantarire a fost facuta cu pampers, iar azi nu aveam pampers, care mai are 50-60 g. Una peste alta trend-ul este pozitiv si totul este conform planului:

La final am lasat poza cu maimutica. Asa ma ia mami cand ma duce sa fac baita:

Pentru pitici

2009-09-01T21:52:00.065+03:00

De azi voi incerca sa diversific un picut acest blog.

In cadrul acestei postari voi impartasi cu voi toate lucrurile interesante care-mi ajung pe la urechi direct sau indirect (prin mami si tati).

Voi incepe cu un link catre un post de radio online foarte dragut:

http://www.profm.ro/radio/profm_kids

Fara a parea ProX-ista va aduc atentiei si sectiunea dedicata copiilor din site-ul ProTv-ului, o initiativa laudabila, zic eu:

http://povesti.protv.ro/

Site-uri interesante pentru orice parinte (si chiar copil):

Dupa cum spuneam mai devreme, nu sunt fun o anumita corporatie, asa ca va recomand si urmatorele radio-uri online din cadrul http://www.itsybitsy.ro/:

Ziua 6

2009-09-01T13:22:00.017+03:00

Ziua a 6-a a fost plina de evenimente (tocmai de aceea nici nu am avut timp sa scriu mai devreme).

Haideti sa le luam cronologic.

In primul rand am intrat si eu in rand cu lumea - tati mi-a luat ieri Certificatul de Nastere (asta dupa ce a fost la munca si inainte sa mai faca alte cateva drumuri... salacu' tati).

A doua veste chiar dragutza este ca mi-a cazut buricelul. Acum poate mami sa-mi puna pampers-ul fara sa mai fie stresata ca imi rupe buricul.

O alta veste (nu chiar minunata, dar in limitele normalului) este ca mi-am descoperit degetelele si mi le sug de cate ori am ocazia.

Totodata am inceput sa fac si mutrite; as putea spune chiar ca schitez niste zambete. O nebunie si nimic mai mult.

Hai sa va arat cum adorm eu pe cate un umar (nu conteaza al cui) dupa ce pap:

Astazi a fost prima zi in care mami si-a luat inima in dinti si mi-a facut baita (aproape) singurica. Tati in continuare o face pe paparazzo cu mine si fuge de responsabilitati. Sunt curioasa cand o sa schimbe si el un pampers singurel... Hmmm ... cred ca nu prea curand.

Ei bine, am ajuns si la finalul zilei a 6-a. De fapt ziua a 6-a s-a terminat ziua urmatoare pe la 04:30 pentru ca am facut scandal toata noaptea si nu prea a dormit nimeni pe langa mine. Nimic nu-mi convenea. Ma mai calmam cand stateam pe mami sau tati si ma simteam ocrotita. Intr-un final, lui tati i-a venit ideea sa ma culce pe o perna intre el si mami. Am adormit instant.

Tati zice ca-s un picut cam alintata (dar nu-l deranjeaza, ba dimpotriva), ceea ce nu neg, insa cred ca au aparut colici pe la mine in vizita si de aia nu m-am simtit prea bine. Oricum, somnul cu mami si tati alaturi a fost absolut magic; 4 ore am dormit neintoarsa.

Ziua 5

2009-08-30T23:01:00.025+03:00

Astazi a fost o zi linistita.

Am inceput sa pap din ce in ce mai mult, ceea ce automat duce la din ce in ce mai mult somn si din ce in ce mai multa liniste pentru mami. Pe langa lapticul de la mami, cam o data la 2 mese mai pap si supliment 30-40 ml.

Baita zilnica deja nu mai reprezinta niciun fel de problema. Chiar daca m-am trezit din somn direct in cadita, nu m-a deranjat, ba chiar mi-a placut.

Desi baita e ok, ce urmeaza dupa imi place cel mai mult. Partea cu stersu', cremutele si masajul sunt preferatele mele.

Dovada stau si filmuletele de mai jos:

Acum va spun "Noapte buna!" pentru ca maine e o zi plina. De maine voi incepe sa exist si oficial - voi primi Certificatul de Nastere.

Ziua 4

2009-08-29T22:48:00.014+03:00

Eeeeh, uite ca a trecut si prima noapte acasa. Am fost un picut matzaita si le-am facut parintilor o noapte, hai sa-i spunem, cu luna plina.

Acum sa nu credeti ca sunt un copil rau, numai ca a trebuit sa ma acomodez si eu. Mami a exagerat un pic cu grija, iar tati i-a tinut isonul aproape toata noaptea, mai putin o ora in care a dormit in transee.

De pe la ora 05:00 pana am plecat la neonatolog, pe la 09:15, am dormit dusa. Doamna doctor a confirmat ca lucrurile sunt pe fagasul lor si a raspuns la toate intrebarile (~30) pe care mami si tati le-au pus si a ramas sa ne mai vedem in 10 zile. Singura veste nu prea buna e ca am slabit cam 250 g de cand m-am nascut, insa promit sa recuperez.

Dupa ce am venit acasa m-am mai alintat un pic la tati si am bagat somn iar.

Mai tarziu am facut un pic de scandal. Au vrut sa ma schimbe pentru ca urma sa am musafiri, iar eu nestiind ce-s aia musafiri am dezaprobat total.

Dupa ce am inteles treaba cu musafirii m-am mai calmat un picut.

Pana la urma chestia cu musafirii n-a fost deloc rea. Au venit in vizita prieteni, bunicii, unchisorii si nasica. Am primit multe lucrusoare dragutze si "suport" material sa-mi iau ceva frumos. Tati a zis ca daca se strang destui bani imi ia o masina, de care o sa aiba el grija pana fac 18 ani. Ce increzator e. El nu stie ca e criza?! Si oricum cand o sa am eu 18 ani masinile vor fi istorie - Engage, capitan Picard!

Apropo de primit, nu am apucat sa multumesc pentru cuvintele si urarile frumoase pe care le-am primit pe blog, prin telefon sau pe mail.

Multumesc tuturor pentru tot! Toate m-au emotionat foarte tare si imi voi aminti cu placere de ele peste ani si ani.

Una peste alta, o zi plina si istovitoare. Evident ca seara am facut "clasica" deja baita, care de data asta mi-a si placut, in ciuda aparentelor cauzate de poza de mai jos:

Mai tarziu m-am alintat un pic si la mami ca ramasesem datoare.

Ca un copil cuminte, pe la 22:45 am mancat bine (asta e un lucru nou) si m-am culcat.

Noapte buna si vise placute!

Ziua 3

2009-08-28T22:18:00.020+03:00

Principala veste pe ziua de azi este ca am plecat acasa.

Dimineata a venit nenea doctoru' pe la noi (o sa-i dedic o pagina intreaga pentru ca merita) si dupa ce ne-a examinat ne-a zis: "Totul este foarte bine. Azi plecati acasa."

Imediat mami l-a sunat pe tati si i-a dat vestea buna. Desi fericit, tati a fost un pic dezamagit ca nu a apucat sa mai faca tot ce-si propusese - sa picteze peretii si sa puna stickere cu desene, sa ne astepte cu flori si baloane etc.

Am plecat spre casa cu 2 ore intarziere fata de planul initial (cineva nu stia cui ce sa ceara si cum sa completeze ce nu stia sa ceara... sau ceva de genul asta). Cu toate astea, cred ca suntem printre campioanele spitalului, avand in vedere ca dupa ~ 40 de ore de la nastere am si plecat acasa.

Pentru mine plimbarea cu masina a fost o experienta inedita si interesanta, insa cred ca la fel a fost si pentru tati ca altfel nu-mi explic de ce ne depaseau pana si biciclistii.

In cele din urma, pe la ora 15:00 am ajuns si acasa. Nici n-am ajuns bine si tati m-a si luat la examinat pentru ca pana azi nu m-a vazut decat infofolita si nici nu m-a tinut in brate.

S-a blocat la piciorus:

Apoi m-a luat mami in primire. Ea cica vroia sa-mi dea sa pap, insa m-am simtit asa bine ca am adormit si i-am stricat planul.

In cele din urma, uitati si poze cu fericita familie. Scuzati cearcanele. Au fost cateva zile solicitante pentru toata lumea, dar a meritat din plin.

Dupa ~ 3 ore in care le-am dat de furca lui tati, mami si buni, de nu stiau ce sa imi mai faca sa nu "scartzai", am reusit sa adorm.

Eu dormeam linistita de vreo' 2 ore si jumatate, cand, pe la 20:30, trupa de shock a decis ca e cazul sa ma trezeasca sa-mi faca prima baita. Ce oroare... ce chin...

Eeeeh, am exagerat si eu. N-a fost chiar atat de rau. Drept urmare am adormit imediat dupa ce m-au sters si m-au imbracat.

Somnul ratiunii naste monstrii. Somnul meu naste odihna pentru mami. Azi o iert. Maine promit sa nu mai fiu chiar asa cuminte si s-o chinui mai rau. trebuie sa recuperez ziua de azi, in care n-am papat foarte mult. Insa somnul... sfant, fara doar si poate.

Ziua 2

2009-08-27T19:48:00.000+03:00

Ziua 2 a inceput cum nu se putea mai bine.

Dupa ce m-au spalat bine si m-au curatat tantile de la spital, m-au dus la mami pentru prima masa "naturala", insa eu sunt mult prea micuta si nu stiu cum sta treaba cu supt, tzatza... trage, dar vezi sa n-o doara pe mami... mult prea greu pentru mine momentan. Asa ca duc mai departe renumele lu' mami si bag somn cat cuprinde; n-are cum sa-mi dauneze.

Cand a venit tati in vizita la mine, dupa ce m-a "inmatriculat", rupeam cu somnul. A trebuit el sa-mi bage blitz-ul in ochi. Ce bine dormeam... zzzzzz.
M-au vazut si buni 1 si buni 2 azi. S-au topit dupa mine, va spun.

Mami e absolut fascinata de freza mea. Ea crede ca seman cu tati, tati insa e convins ca sunt mami toata... confuzie totala. Important e ca ma iubesc amandoi.

Azi tati cred ca a fost un pic timorat sau nu stiu ce pentru ca nu mi-a facut foarte multe poze. Cred ca inca nu si-a revenit. Oricum, cateva poze cat a reusit sa faca sunt suficiente pentru a va face o idee despre cat de grasuna si adormita sunt.

Dupa "cel mai tanar blogger" am devenit si "cel mai tanar filosof". Hmmmmm:

Nu bagati in seama ochiul stang mai umflat si (doar un pic) vanat. Era intuneric si apoi o lumina brusca. La un momentan cred ca am luat-o in directia gresita si... asa fac toti copii, au semne de buna purtare.

Spre incheierea zilei de azi, daca tot v-am povestit atat de mami, va invit sa o si vedeti cum arata azi, relaxata dupa ce totul decurge conform planului... universal... filosoafa, doar v-am spus.

Prima zi

2009-08-27T18:19:00.000+03:00

Si uite asa a inceput totul.

Miercuri, 26.08.2009, ma plictiseam in burtica la mami, drept urmare am facut eu ce stiam mai bine, iar dupa ceva timp, pe la 13:50 mami l-a sunat pe tati si i-a zis: "Hai!". Evident, raspunsul a venit prompt: "Unde?", dar si replica pe masura: "S-a rupt apa!!!".

De aici pana cand mi-a facut tati prima poza au mai trecut 8 ore chinuitoare pentru mami, 8 ore pentru care ii voi fi recunoscatoare toata viata si pentru care tati (mi-a zis mie la ureche) o s-o iubeasca si o s-o respecte pentru totdeauna.

M-am pierdut in detalii... cert este ca dupa multe eforturi si si mai multe emotii, pe 26.08.2009 la ora 21:50 am aparut eu, o frumusete de fetita (si nu ma laud eu, asa zice lumea) de 3,000 g si 50 cm, iar doctorul mi-a dat nota 8 (cred ca de la tati mi se trage) ca cica m-am tinut tare si n-am vrut sa tip si n-am vrut sa misc (asta chiar a speriat-o pe mami)... caterinca. Faceam misto de doctor, dar am uitat ca mai era si mami pe acolo, care s-a speriat destul de tare. Scuze, mami! Promit sa nu mai fac.

Bun. Astea fiind spuse, prima mea zi s-a terminat destul de repede pentru ca a avut doar 2 ore si 10 min - vazut doctor, vazut mami, vazut tati, vazut iar mami, bagat somn.